Iesire la munte - Ratei si vf. Leaota
"Jurnalul de bord" al unei iesiri de weekend 04-05.iun2005

Aceasta este o calatorie obisnuita de-a noastra, o evadare cu buget redus din
aglomeratia cotidiana, o adevarata relaxare mentala dupa o saptamana de munca.
Ideea de baza a fost sa ajungem pe varful Leaota (2133m), pentru aceasta fiind
necesare 2 zile, niciun traseu nefiind posibil intr-o zi Targoviste-Leaota-Targoviste
decat cel total mecanizat. Traseul a fost ales astfel incat sa evite zona Runcu-Brebu
unde tzaranii nu sunt deloc toleranti cu turistii, eu personal avand amintiri nefericite,
"carutzasii" stricandu-ne un paste:(
Sambata, 04.iun.2005 ne-am suit la 6:10 din halta Teis in trenul Targoviste-
Pietrosita, si dupa parlamentari cu nasul, cum ca bicicletele ar trebui suite in
compartimentul de bagaje (desi nu exista vreunul) +alte aberatii am pornit intr-o
calatorie de o ora si jumatate cu impresionanta viteza medie de 30km/h (nu
conducea Schumacher, sunt sigur de asta:) ).
Ne-am dat jos in Pietrosita si dupa ce am facut ceva cumparaturi, am plecat spre tabere.

Pana la Caprioara a fost floare la ureche pe bicicleta, insa de aici incepe greul.
Drumul urca destul de pieptis, multe pante le-am urcat pe langa bicicleta, mai ales ca
eram destul de incarcati, au fost cateva pauze cu pretextul fotografierii peisajelor,
pentru a ne trage sufletul.
La intersectia drumului ce duce spre Bratei cu drumul neasfaltat spre tabara Vanatorul,
noi luat-o pe drumul urca spre Ratei,aici din nou am avut portiuni de mers pe langa bicicleta.

Drumul este pe alocuri stricat, insa pe portiunea aceasta a trebuit sa ne luam bicicletele
in brate, altfel nu se mai putea trece




Am oprit apoi sa vedem cascada Rateiului, o cascada frumoasa de aprox 15m.


Dupa inca ceva drum am ajuns in Cheile Rateiului, unde am facut un popas,
desi nu mai era mult de mers, dar eram destul de obositi.




Am ramas putin sa admiram superbele stanci ale Cheilor si apoi am dat intamplator peste
o pestera. La prima vedere pare o grota, dar am inteles ca se continua mult.




Aici in pestera sunt niste stanci ciudate ca forma, ne-am bagat un pic la explorare,
Discovery Channel alea alea:) Pestera se continua, se vedea la lumina lanternelor,
dupa un pasaj prin care trebuie sa mergi pe burta, noi nu am mai continuat.


Aici am gasit niste forme ciudate pe stanca, nu cred ca sunt facute de mana omului,
personal cred ca provin din paleozoicul cuaternar spre mezozoicul timpuriu:)




Am plecat de la pestera. Acum cautam un loc unde sa punem cortul, cel mai convenabil a
parut o poiana langa cantonul silvic Ratei, sau ce a mai ramas din el.


Dupa ceva destindere :) am inceput sa facem in sfarsit cortul.






Ne-am instalat cortul si am facut focul sa mancam si noi o mancare calda si sa bem o bere
rece (am luat cu mine 2 bidoane de bere - belea!!!) :).
Pe aici vom pleca maine, se vede in departare o culme a Rateiului.

Ne-am pus langa foc si am bagat un ceai cald pana sa facem mancarea.


Am facut si cateva poze prin imprejurimi, cu niste flori care cresteau in niste mlastini,
asta a parut mai reusita:


Dupa aceea am stat la foc, am mancat si am ascultat la radio un meci de fotbal jalnic :))
A fost super noaptea, daca nu vorbea nimeni era o liniste de te dureau urechile, o zona
pustie, cred ca nu trece nimeni saptamani intregi, faceam glume pe seama ursilor care
probabil treceau mai des:)


A doua zi ne-am trezit pe la 5:30 ca a sunat alarma telefonului unuia dintre noi, insa
considerand ca e prea devreme, ne-am culcat la loc, vrand totusi sa plecam cat mai de
dimineata. Dupa ce ne-am trezit pe la 8 a trebuit sa asteptam sa se usuce cortul care
era plin de roua, in acest timp savurand un ceai fierbinte combinat cu capuccino.
In sfarsit plecam, pe la 10:30


Traseul de urmat era valea Rateiului, apoi sa urcam pe albia unuia din afluenti si sa
ajungem pe saua crestei Rateiului, apoi sa contiuam pe creasta, pe vf. Ratei si mai
departe pe vf. Leaota.


Am ascuns bicicletele in padure, cu tot cu cort, deoarece nu se mai putea merge decat pe
jos mai departe. Ideea mi s-a parut cel putin excelenta, am avut grija sa nu lasam mancare
acolo, aveam nevoie de ea si nu vroiam nici vreun animal prin preajma.


Am pornit mai departe pe albia raului pana la confuenta cu un raulet care venea din dreapta.


Aici am continuat sa urcam prin albia rauletului, un traseu excelent, ca frumusete,
insa destul de greu, poteca existand ascunsa in padure, am descoperit-o abia la
intoarcere, lucru destul de putin important.


Dupa ce nu s-a mai putut merge prin rau am urcat prin padure spre creasta, e interesant
sa mergi pe un traseu unde nu e nici macar poteca, nu mai zic de marcaje.


Dupa un urcus greu am iesit din padure, si urmand in sus urcusul spre creasta, se vedea pe
stanga un alt picior al Rateiului: Creasta Lunga


Ne-a iesit sufletul din noi de atata urcat, dar am ajuns pe creasta. Privelistea era super,
tulburata insa de o pacla albastruie. Se vedeau Valea Rateiului, Valea Ialomitei, vf. Lespezi,
vf. Bolboci, Bucegii, Romanescu, insa vf. Leaota nu se vedea, fiind ascuns de vf. Ratei,
doar putin mai mic, insa pe aceeasi directie.
In prima poza se vad in departare Bucegii, in a doua se vede creasta Romanescului.




Am mers mai departe si am ajuns la o zona cu zapada. Senzatia e excelenta sa te joci cu
zapada in plina vara:) chiar daca temperatura era cred vreo 10-15 grade si batea vantul
destul de tare, deci pana la urma vara era cam ca iarna:))




Am ajuns in sfarsit, sa vedem vf. Leaota, insa din pacate era inconjurat de o ceata densa
si parea inca departe.


Ne-am oprit sa luam si noi masa de pranz la iarba verde alpina mai mult uscata. Aici in
timp ce mancam, deodata, unuia dintre noi ii apare o pata pe geaca si apoi pe pantaloni.
Udatura era cam de o palma pe el :) "Ce ai patit ma Aline??" - ii zicem noi, el se
controleaza contrariat si gaseste buzunarul plin de zapada. :)) Initial am
crezut ca i-a facut-o unul dintre noi, insa el mai devreme alunecase vreo 10m pe zapada si
probabil asa i-a intrat. Oricum am ras la greu :))


Am mai facut niste poze si am plecat la drum.




Dupa o gramada de urcus am ajuns in sfarsit pe varful Leaota. Din pacate ceata densa nu
lasa loc vederii unor peisaje ca Piatra Craiului, Valea Dambovitei vizibile pe timp frumos.
Cred ca e posibil sa se vada chiar si Campulung sau Pitesti, vom reveni si altadata poate
vom prinde vreme mai buna.


Din cand in cand se mai risipea ceata, lasand sa se vada peisaje superbe.

Ne-am permis si o relaxare de vreo 5min tolaniti pe spate, cu ochii inchisi pe muzica lui
Vangelis cantata de telefonul lui Musca - a fost no comment. (Vangelis-Alpha)


Am mai facut apoi niste poze si am plecat in graba, pe o ceata de nu vedeai la 10-15m.
Dupa ce am coborat vreo 15min la un moment dat cineva spune:"Ba, da' nu am venit pe aici!"
Oops!!! Ce e de facut?? Nu se vedea mai departe de 20 de metri, nici un punct de reper
Ne-am invartit vreo 10-20 de minute si apoi am hotarat sa ne ducem pe traseul cel mai
sigur, sa urcam inapoi in varf, pentru ca urmand panta in sus ajungeam sigur acolo.
Drumul inapoi s-a dovedit mult mai greu decat speram, am facut in vreo ora ce coborasem in
15min. Cand am plecat de pe varf ma gandeam, cand o sa mai ajung din nou pe Leaota?, insa
nu ma credeam ca o sa revin peste vreo ora si ceva :)) Am ajuns din nou pe varf,
dupa ce am analizat mai bine punctele de reper in functie de pozitia lor la venire
am inceput sa coboram din nou, mai atenti, de data asta, descoperind ceva locuri
familiare, mai ales din pozele revazute pe aparatul foto.
Ne gandeam, daca nu ajungem unde trebuie, si iesim la alta cabana, cum ar fi Bratei, ca
venim in alta zi sa ne luam bicicletele, sau vom sta o noapte, urmand ca a doua zi sa ne
ducem sa le luam.
Am auzit niste voci de oameni prin ceata, probabil ciobani, apoi am vazut un om
calare ce a disparut suspect de repede in ceata si ne-am luat dupa el. S-a dovedit a fi mai
scurt cu putin drumul pe acolo, am ajuns mai repede la locul unde mancasem in urma cu
cateva ore.
Bineinteles ca am facut glume cum ca omul pe calul alb era o fantoma alea alea :)
Incet, incet, odata cu scaderea altitudinii s-a mai risipit din ceata, facand mult mai
usoara orientarea.


Combinatia dintre peisaje si ceata era super.


Ceata era mai rarefiata, insa nu scapasem de ea, mai erau zone unde abia vedeai pe celalalt.


Am coborat apoi, din nou de pe creasta prin padure, gasind de data aceasta o poteca
ce ne-a dus la confluenta unde am parasit albia Rateiului la urcare.


A urmat un drum mult mai usor, nu mai era panta, iar temperatura era confortabila, nu mai
batea vantul, fiind intre munti acum, si iesise si soarele. Am ajuns la locul unde erau
bicicletele, nu le furase nimeni:)


Ne-am odihnit putin, apoi ne-am schimbat. Dupa vreo 5 min am pornit la drum, pe bicicleta
de data asta. Am avut o coborare dura pe drumul plin de pietre, noroi si balti, doi dintre
noi avind pene de cauciuc, schimbate ca la Formula 1 de repede cu camere noi pentru a merge
mai departe mai repede pentru ca eram in intarziere, "ratacirea" dandu-ne peste cap calculele
in materie de timp.


Am ajuns apoi la rascrucea de langa Cerbu, si profitand de drumul asfaltat (un deliciu
fata de pietroiaiele de mai inainte) am coborat in 6 min pana la Caprioara, drum pe care il
urcasem in mai mult de o ora. Ne-am oprit putin sa ne stergem de stropii de noroi si sa ne,
tragem sufletul pentru ca aveam de facut un drum de aprox. 50km pe bicicleta cu pauze de
doar cateva minute, doar una a fost de 20min. Ne-am suit pe biciclete, si dupa un ritm
sustinut in care ne intreceam pe rand, ne-am oprit la Pietrosita, unde fiecare a bagat
cate o ciocolata. Ceilalti au bagat si cate un suc, niste cornuri,eu am bagat 2 beri in
10min (transpirasem mult - pierdusem multe lichide) :)))
Dupa un drum greu pe urcusurile din Dealu Mare unde o frana brusca si un timp de reactie
mai slab:) a determinat o coliziune zdravana intre 2 biciclete, fara urmari din fericire.
S-a lasat noaptea cand am intrat in Fieni, am mai marit ritmul dupa ce am dat drumul la stopuri.
Ne-am mai oprit la Pucioasa sa stam de vorba 5min cu un tovaras de calatorii de acest fel,
absent din motive agricole de la aceasta iesire. Dupa vreo ora de mers sustinut prin
bezna intrerupta doar de cateva faruri care te orbeau pentru 2-3 secunde, am intrat
in sfarsit in Targoviste. Plecasem la 10:30 dimineata de la cort. Era ora 11 seara.
A fost o iesire excelenta, nu conta ca eram obosit, eram obosit doar fizic.
A doua zi, insa era o noua zi de luni, zi de munca bineinteles.

--- That's all folks! ---